hăui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HĂUÍ, pers. 3
hăuiește, vb. IV.
Intranz. V. aui.hăui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))HĂUÍ, pers. 3
hắuie, vb. IV.
Intranz. A răsuna prelung; a hui. – Onomatopee.
hăui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hăuí v. auí