hătmănesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HĂTMĂNÉSC, -EÁSCĂ, hătmănești, adj. Privitor la hatman, al hatmanului; care ține de hătmănie. –
Hatman +
suf. -esc.hătmănesc (Dicționaru limbii românești, 1939)hătmănésc, -eáscă adj. De hatman, al hatmanuluĭ:
seĭmenĭ hătmăneștĭ.hătmănesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hătmănésc adj. m.,
f. hătmăneáscă; pl. m. și
f. hătmănéștihătmănesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hătmănesc a. ce ține de hatman:
seimenii hătmănești.