hărțuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HĂRȚUIÁLĂ, hărțuieli, s. f. Faptul de
a (se) hărțui. [
Pr.:
-țu-ia-] –
Hărțui +
suf. -eală.hărțuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hărțuiálă s. f.,
g.-d. art. hărțuiélii; pl. hărțuiélihărțuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)hărțuĭálă f., pl.
ĭelĭ. Acțiunea de a hărțui, harță.