hâtru - explicat in DEX

hâtru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HÂTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

hâtru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hâtru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hâtru a. Mold. șiret: un hâtru bun de glume AL. [Slav. HYTRŬ].