hârtiuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HÂRTIÚȚĂ,hârtiuțe, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtioară. [Pr.: -ti-u-] – Hârtie + suf. -uță.
hârtiuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) hârtiúță(-ti-u-) s. f., g.-d. art. hârtiúței; pl. hârtiúțe