hârtioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HÂRTIOÁRĂ,hârtioare, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Hârtie + suf. -oară.
hârtioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) hârtioáră(-ti-oa-) s. f., g.-d. art. hârtioárei; pl. hârtioáre