hârțoagă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂRȚOÁGĂ, hârțoage, s. f. (
Depr.) Hârtie scrisă, document, act (vechi sau fără valoare). [
Var.:
hârțog s. n.] – Din
hârtie.hârțoagă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hârțoágă s. f.,
g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoágehârțoagă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hârțoagă f. pl. hârtii, acte (ironic):
am un teanc de hârțoage afumate AL.