găzdui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂZDUÍ, găzduiesc, vb. IV.
1. Tranz. A primi pe cineva în casa sa o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare).
2. Intranz. A rămâne (să locuiască și să mănânce) câtva timp în casa cuiva. –
Gazdă +
suf. -ui.găzdui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)găzduí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. găzduiésc, imperf. 3
sg. găzduiá; conj. prez. 3
să găzduiáscăgăzduì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)găzduì v.
1. a primi străini:
bine găzduiți și bine ospătați; 2. a trage în gazdă:
să ajung mai de vreme să găzduiesc la vreun sat PANN.