găzdac (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GĂZDÁC, -Ă, găzdaci, -ce, adj. (
Reg.) Bogat, înstărit; chiabur. –
Magh. gazdag.găzdac (Dicționaru limbii românești, 1939)găzdác, -ă adj. (ung.
gazdag).
Trans. Care te poate găzdui, bogat, cu stare.