găvozdi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂVOZDÍ, găvozdesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Reg.) A (se) înghesui, a (se) îngrămădi. ♦
Refl. A se ascunde, ghemuindu-se. – Din
sl. gvozditi „a bate cu cuie”.
găvozdi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)găvozdí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. găvozdésc, imperf. 3
sg. găvozdeá; conj. prez. 3
să găvozdeáscăgăvozdì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)găvozdì v. Mold. a se cocoța, a se pironi:
veverițele găvozdite una peste alta în scorburi de copac CR. [Slav. GŬVOZDITI, a pironi (din GŬVOZDĬ, piron)].