găurea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂUREÁ, GĂURÍCĂ, găurele, s. f. Diminutiv al lui
gaură; găurice. ♦ (La
pl.) Fel de broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire. [
Pr.:
gă-u-] –
Gaură +
suf. -ea, -ică.găurea (Dicționaru limbii românești, 1939)găureá și
-ícă f., pl.
ele, și
găurice f., pl.
ĭ. Vest. Gaură mică.
găurea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)găureá v. găurícă