găunos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂUNÓS, -OÁSĂ, găunoși, -oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Care este găurit, gol, mâncat pe dinăuntru; scorburos. ♦ (Despre nuci) Care este fără miez; sec. ♦ (
Pop.; despre dinți, măsele) Cariat (într-un stadiu avansat). ♦
Fig. (Despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care este lipsit de conținut, de temei. [
Pr.:
gă-u-] –
Găună (
înv. „gaură mică” <
lat.) +
suf. -os.găunos (Dicționaru limbii românești, 1939)găunós, -oásă adj. (din
*găuros, de la
gaură).
Vest. Cu găurĭ, bortos, scorburos:
copac, dinte găunos. Fig. Sec, fără valoare:
om, discurs găunos. V.
gărgăricit.găunos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)găunós (gă-u-) adj. m.,
pl. găunóși; f. găunoásă, pl. găunoásegăunos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)găunos a.
1. găurit pe dinăuntru;
2. lipsit de miez:
arbore, măr găunos. [Vechiu-rom.
găun, găunos, și dial. (Măidan)
caună, gaură = lat. *CAVINA (din CAVUS)].