gălăgie - explicat in DEX

gălăgie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GĂLĂGÍE s. f. Zgomot puternic (de glasuri, de mașini etc.); larmă, hărmălaie, tărăboi. [Var.: (reg.) hălăgíe s. f.] – Et. nec.

gălăgie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
gălăgie, gălăgii s. f. 1. vorbărie. 2. protest.

gălăgie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
GĂLĂGIE bahaus, chiloman, circ, circăreală, haloimăs, iureș, muzică, șucăr, țigănie, zaur.

gălăgie (Dicționaru limbii românești, 1939)
gălăgíe (vest) și hălăgíe (est) f. (rudă cu rut. galáĭkati, ceh. halušiti, a face huĭet, ș. a. Bern. 1, 293. Cp. și cu gălămoz 2). Tărăboĭ, mare zgomot de vocĭ: copiiĭ fac gălăgie, un bețiv făcea gălăgie pe stradă. V. larmă.

gălăgie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gălăgíe s. f., art. gălăgía, g.-d. gălăgíi, art. gălăgíei

gălăgie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gălăgie f. mare sgomot, larmă confuză. [Cf. rut. GALAS, larmă].