găgăuț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)găgăúț (-ți), s. m. – Nume al unei populații de origine cumanică, în sudul Basarabiei.
Cuman. (
tc.)
kök uz „ușă albastră”,
cf. rus. gagauz (Vasmer, I, 249). Nu are legătură cu
găgăuț „stupid”, împotriva părerii din DAR.
găgăuț (Dicționaru limbii românești, 1939)găgăúț, -ă adj. (d. numele
Găgăuților, care-s o rămășiță de Cumanĭ și locuĭesc pin [!] Basarabia, Dobrogea și Bulgaria. Turc.
Gagauz și
Palauz, „Cuman”).
Fam. Dobitoc, prost. – Și
găgăuță, s. f. (adresat și bărbaților, și femeilor). V.
turlac și
venetic.