gârneț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂRNÉȚ, gârneți, s. m. (
Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din
gârniță.gârneț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gârnéț (
reg.)
s. m.,
pl. gârnéțigârneț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gârneț n. Mold.
gârniță: începe a ciocârti un gârneț de stejar CR. [V.
gârniță].