gânganie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂNGÁNIE, gângănii, s. f. Nume generic dat insectelor (sau,
p. gener. animalelor) mici. – Din
sl. gongnanije.gânganie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gângánie (-ni-e) s. f.,
art. gângánia (-ni-a), g.-d. art. gângániei; pl. gângắnii, art. gângắniile (-ni-i-)gângànie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gângànie f. insectă mică:
mulțime nenumărată de gângănii CR. [Dintr’un radical onomatopeic
gang sau
gong, care exprimă bâzăitul ori sunetul nedeslușit al insectelor].