gângav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit; bâlbâit. [
Acc. și
gângáv] – Din
sl. gongnavŭ.gângav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!gấngav/gângáv adj. m.,
s. m.,
pl. gấngavi/gângávi; adj. f.,
s. f.,
gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângávegângav (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gângav a. și m. care vorbește îngăimat, mai ales pe nas:
preoți bătrâni ca iarna cu gângavele glasuri EM. [Slav. GÕGNAVŬ].