gâlgâitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GÂLGÂITÚRĂ,gâlgâituri, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tură.
gâlgâitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) gâlgâitúră(-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâlgâitúrii; pl. gâlgâitúri