gâgâitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GÂGÂITÚRĂ,gâgâituri, s. f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură.
gâgâitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) gâgâitúră(-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâgâitúrii; pl. gâgâitúri