gustativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GUSTATÍV, -Ă, gustativi, -e, adj. (
Fiziol.) Care aparține gustului (
I), privitor la gust, care provoacă senzația de gust. – Din
fr. gustatif.gustativ (Dicționar de neologisme, 1986)GUSTATÍV, -Ă adj. Referitor la gust, al gustului. [< fr.
gustatif].
gustativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)GUSTATÍV, -Ă adj. referitor la gust. (< fr.
gustatif)
gustativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*gustatív, -ă adj. (d.
gustat; fr.
gustatif).
Fiziol. Al gustuluĭ, relativ la gust.
Nervu gustativ, care transmite sensațiunea [!] gustuluĭ.
gustativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gustatív adj. m.,
pl. gustatívi; f. gustatívă, pl. gustatíve