gunoier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GUNOIÉR, -Ă, gunoieri, -e, s. m. și
f. Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul
1 depozitat în curți și pe străzi. [
Pr.:
-no-ier] –
Gunoi1 +
suf. -ar.gunoier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gunoiér s. m.,
pl. gunoiérigunoier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gunoier m. cel ce strânge gunoiul din curți sau din strade.
gunoĭer (Dicționaru limbii românești, 1939)gunoĭér m. Om care strînge gunoĭu din curțĭ și de pe strade [!].