gumare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GUMÁRE, gumări, s. f. Acțiunea de
a guma și rezultatul ei; gumaj. –
V. guma.gumare (Dicționar de neologisme, 1986)GUMÁRE s.f. Acțiunea de a guma și rezultatul ei; gumaj. [<
guma].
gumare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gumáre s. f.,
g.-d. art. gumắrii; pl. gumắri