guguștiuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GUGUȘTIÚC, guguștiuci, s. m. Specie de turturea de culoare cenușie-brună pe spate și pe pântece, cu o dungă neagră pe gât
(Streptopelia decaocto). ◊ (
Fam.) Epitet dat unei persoane naive, ușor de înșelat. – Din
bg. guguštuk.guguștiuc (Dicționar de argou al limbii române, 2007)guguștiuc, guguștiuci s. m. 1. (
intl.) hoț fără experiență.
2. îndrăgostit.
3. om naiv / lipsit de experiență; victimă potențială a unui infractor.
guguștiuc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)guguștiúc s. m.,
pl. guguștiúci