gugi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GUGI, gugiuri, s. n. (
Reg.) Glugă. – Din
gugiuman.gugi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gugi (
reg.)
s. n.,
pl. gúgiurigugĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)gugĭ n., pl.
urĭ (din
gugĭuman). Glugă.