gubav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÚBAV, -Ă, gubavi, -e, adj. (
Reg.) Bolnăvicios; lipsit de putere, slab. – Din
scr. gubav „lepros”.
gubav (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)gúbav, gúbavă, gúbavi, gúbave, adj. (reg., înv.)
1. lepros.
2. (fig.) smerit, umil.
3. slăbănog, bolnăvicios, gălbejit.
gubav (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gubáv (gúbavă), adj. –
1. (Înv.) Lepros. –
2. Bubos, plin de bube. –
3. Bolnăvicios.
Sl. gąbavŭ „lepros” (Cihac, II, 131; Löwe 32), prin intermediul
sb. gubav „rîios” (DAR). –
Der. gubăvi, vb. (a se îmbolnăvi de lepră),
cf. sb. gubati se; gubăv(en)ie, s. f. (
înv., lepră; sifilis;
Basar., decrepitudine).
gubav (Dicționaru limbii românești, 1939)gúbav, -ă adj. (sîrb.
gubav, vsl.
gombavŭ, lepros, d.
guba, vsl.
gomba, lepră; ung.
gubás, lepros).
Vechĭ. Lepros.
Fig. Smerit, umilit.
Azĭ. Est. Slăbănog, bolnăvicĭos:
boiĭ scăpase [!], numaĭ unu, maĭ gubav, fusese tîrît de valurĭ (Sov. 194). – Și Șez. (31, 111). – În vest
-áv.gubav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gúbav (
reg.)
adj. m.,
pl. gúbavi; f. gúbavă, pl. gúbavegubav (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gubav a. Mold. slăbănog, gălbegios la față:
niște babalâci gubavi și ofticoși CR. [Serb. GUBAV].