guanidină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GUANIDÍNĂ s. f. Substanță chimică organică solidă, solubilă în apă, folosită la fabricarea unor medicamente, a unor rășini sintetice, etc. – Din
fr. guanidine.guanidină (Dicționar de neologisme, 1986)GUANIDÍNĂ s.f. Substanță organică solidă, care se găsește în natură în aminoacizi. [Pron.
gua-. / < fr.
guanidine].
guanidină (Marele dicționar de neologisme, 2000)GUANIDÍNĂ s. f. substanță organică solidă, în natură în aminoacizi. (< fr.
guanidine)
guanidină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GUANIDÍNĂ (‹
fr. {i})
s. f. Substanță chimică organică, solidă, higroscopică, solubilă în apă, folosită ca intermediar în sinteza de medicamente. Este un derivat al guaninei, cu o relativă toxicitate.
guanidină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)guanidínă (gua-) s. f.,
g.-d. art. guanidínei