grăuncior - explicat in DEX

grăuncior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GRĂUNCIÓR, grăuncioare, s. n. Diminutiv al lui grăunte. [Pr.: gră-un-] – Grăunte + suf. -cior.

grăuncior
GRĂUNCIÓR, grăunciori, s. m. v. STATOLÍT. 2. (Bot.) Incluziune intracelulară, solidă, de grăunciori de amidon, la plante. – [DEX '98]

grăuncior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
grăunciór (gră-un-cior) s. n., pl. grăuncioáre

grăuncĭor (Dicționaru limbii românești, 1939)
grăuncĭór n., pl. oare. Grăunte mic, zgrăbunță, gránul.