grâușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GRÂUȘÓR s. m. 1. Diminutiv al lui grâu; grâuleț. 2. (Bot.; pop.) Untișor. [Pr.: grâ-u-] – Grâu + suf. -ușor.
grâușor(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) GRÂUȘÓR,grâușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui grâu.2. (Bot.) Untișor.
grâușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) grâușór(grâ-u-) s. m.