grotă - explicat in DEX

grotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GRÓTĂ, grote, s. f. (Livr.) Peșteră. – Din fr. grotte.

grotă (Dicționar de neologisme, 1986)
GRÓTĂ s.f. Peșteră; adâncitură, cavernă subterană. [Cf. fr. grotte, it. grotta].

grotă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GRÓTĂ s. f. peșteră; cavernă (1). (< fr. grotte)

grotă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
grotă, grote s. f. 1. arest; închisoare. 2. bar de noapte.

grotă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*grótă f., pl. e (fr. grotte, d. it. grotta, care vine d. lat. crypta. V. criptă). Cavernă, peșteră (naturală saŭ făcută de oamenĭ).

grotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
grótă s. f., g.-d. art. grótei; pl. gróte

grotă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
grotă f. peșteră (într´un munte).