grotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRÓTĂ, grote, s. f. (
Livr.) Peșteră. – Din
fr. grotte.grotă (Dicționar de neologisme, 1986)GRÓTĂ s.f. Peșteră; adâncitură, cavernă subterană. [Cf. fr.
grotte, it.
grotta].
grotă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRÓTĂ s. f. peșteră; cavernă (1). (< fr.
grotte)
grotă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)grotă, grote s. f. 1. arest; închisoare.
2. bar de noapte.
grotă (Dicționaru limbii românești, 1939)*grótă f., pl.
e (fr.
grotte, d. it.
grotta, care vine d. lat.
crypta. V.
criptă). Cavernă, peșteră (naturală saŭ făcută de oamenĭ).
grotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grótă s. f.,
g.-d. art. grótei; pl. grótegrotă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grotă f. peșteră (într´un munte).