gripare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRIPÁRE, gripări, s. f. Acțiunea de
a (se) gripa și rezultatul ei. –
V. gripa.gripare (Dicționar de neologisme, 1986)GRIPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) gripa și rezultatul ei. [<
gripa].
gripare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GRIPÁRE (‹
gripa)
s. f. Fenomen de aderență anormală a suprafețelor de alunecare a două piese în mișcare relativă una față de cealaltă, datorită creșterii excesive a coeficientului de frecare în urma lubrifierii defectuoase, folosirii unor lubrifianți necorespunzători, a unei răciri insuficiente etc. Uneori, datorită încălzirii excesive, care duce la topirea superficială a suprafețelor, poate apărea fenomenul de blocare.
gripare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gripáre s. f.,
g.-d. art. gripắrii; pl. gripắri