grinota (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRINOTÁ, grinotez, vb. I.
Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din
fr. grignoter.grinota (Dicționar de neologisme, 1986)GRINOTÁ vb. I. tr. (
Tehn.) A decupa o tablă cu ajutorul unui poanson, cu care se dau găuri alăturate de-a lungul unui contur. [< fr.
grignoter].
grinota (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRINOTÁ vb. tr. a decupa o tablă cu ajutorul unui poanson, cu care se dau găuri alăturate de-a lungul unui contur. (< fr.
grignoter)