grinduliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GRINDULÍȚĂ,grindulițe, s. f. Diminutiv al lui grindă; grinduță. – Grindă + suf. -uliță.
grinduliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) grindulíță s. f., g.-d. art. grindulíței; pl. grindulíțe