grinduță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GRINDÚȚĂ,grinduțe, s. f. Diminutiv al lui grindă; grinduliță. – Grindă + suf. -uță.
grinduță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) grindúță s. f., g.-d. art. grindúței; pl. grindúțe