grindiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRINDÍȘ, grindișuri, s. n. Totalitatea grinzilor unui acoperiș, ale unui tavan etc. –
Grindă +
suf. -iș.grindiș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GRINDÍȘ, grindișuri, s. n. Costișă. – Din
grind +
suf. -iș.grindiș (Dicționaru limbii românești, 1939)grindíș n., pl.
urĭ (d.
grind, ca
prundiș d.
prund). Podiș, tapșan:
Nu cumv´aĭ văzut Un zid părăsit La loc de grindiș? (P. P.). Șchele [!], platformă, terasă:
Colo pe grindiș, Sus pe coperiș (P. P.).
grindiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grindíș s. n.,
pl. grindíșurigrindiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grindiș n. schele de grinzi.