grindel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRINDÉL, grindei, s. m. Pește mic, asemănător cu țiparul, de culoare verde-gălbuie, cu pete mari, negre; molan
(Nemachilus barbatulus). – Din
săs. grendel (=
germ. Grundel).
grindel (Dicționaru limbii românești, 1939)grindél m., pl.
eĭ (sas.
grendel, germ.
grundling și
grundel, de unde și litv.
gruñdulas).
Trans. Mold. Vîrlan. – Și
grindéĭ (dedus din pl.).
grindel (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)grindél, -ei, s.m. – Specie de pește (Orthris barbatulus) frecvent în râurile din Maramureș. – Din săs. grendel (< germ. Grundel, Gründel).
grindel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grindél (pește)
s. m.,
pl. grindéi, art. grindéiigrindel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grindel m. pește cu carnea foarte gustoasă
(Cobitis barbatula). [Și
grindeiușă: după corpul său lungăreț].