grindei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRINDÉI, grindeie, s. n. 1. Una dintre părțile componente ale plugului cu tracțiune animală, care leagă între ele toate celelalte elemente.
2. Grindă mică (fixată la o construcție de-a curmezișul și orizontal). ♦ Bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc. –
Grindă +
suf. -ei. Cf. bg. gredel, scr. gredelj.