grind (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)GRIND, grinduri, s. n. Mică ridicătură de teren de formă alungită, care rezultă din depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare sau ale mării. – Din
sl. grendŭ.grind (Dicționaru limbii românești, 1939)grind n., pl.
urĭ (vsl.
*grondĭ, pol.
grad, grind, scruntar, ca
criut din vsl.
*krontŭ [Bern. 1, 356], saŭ d. fris.
grind, banc de nisip, ol.
grint, savură, germ.
grand, nisip,
grund, fund, temelie, teren. V.
grunț. Cp. cu
prind și
scruntar). Teren de aluviune neinundabil (maĭ mare de cît [!] pópina) pe malu Dunăriĭ și altor rîurĭ (pe el se află case și chear [!] sate).
Suc. Insulă de prund neinundabilă.
Trans. Loc maĭ înalt într´o livadă. V.
luncă, dună.grind (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grind s. n.,
pl. gríndurigrind (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grind n. Mold. Tr. deal puțin ridicat:
grinduri de nisip; în pădurea grindului POP. [Origină necunoscută].