grimeluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GRIMELÚȚĂ,grimeluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui grimea. – Grimele (pl. lui grimea) + suf. -uță.
grimeluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) grimelúță (reg.) s. f., g.-d. art. grimelúței; pl. grimelúțe