grimea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRIMEÁ, grimele, s. f. (
Reg.) Basma cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din
tc. derme.grimea (Dicționaru limbii românești, 1939)grimeá, V.
dermea.grimea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grimeá (
reg.)
s. f.,
art. grimeáua, g.-d. art. grimélei; pl. griméle, art. grimélele