grilaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRILÁJ, grilaje (grilajuri), s. n. Gărduleț făcut din vergele de fier, din stinghii (încrucișate) de lemn, din plasă de sârmă etc., care se montează la o fereastră, la o ușă, la unele garduri etc. – Din
fr. grillage.grilaj (Dicționar de neologisme, 1986)GRILÁJ s.n. Împrejmuire alcătuită din panouri de vergele metalice sau de lemn ori din plasă de sârmă. [< fr.
grillage].
grilaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRILÁJ s. n. împrejmuire din panouri de vergele metalice sau de lemn, ori din plasă de sârmă. (< fr.
grillage)
grilaj (Dicționaru limbii românești, 1939)*griláj n., pl.
e (fr.
grillage, d.
grille. V.
gratie). Parmaclîc, gard de gratiĭ.
grilaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)griláj s. n.,
pl. grilájegrilaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grilaj n. garnitură din fire de fier ce se pune la ferestre sau la uși cu geamuri.