grilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRÍLĂ, grile, s. f. 1. Electrod în formă de sită, de spirală, de gard din sârmă, intercalat între anodul și catodul unui tub electronic sau între alți doi electrozi, prin deschiderile căruia poate trece un flux de electroni sau de ioni; grătar (
5), sită.
2. Gărduleț fix sau mobil alcătuit dintr-o rețea de vergele paralele, care închide sau apără golul unei uși, al unei ferestre, al unei vitrine etc.
3. (
Mil.) Obstacol făcut din bare de oțel, așezat în fața sau în spatele șanțului unei fortificații sau la deschiderile unei cazemate.
4. Prăjitură în formă de grilă (
2), preparată din aluat și unsă cu sirop de zahăr sau miere. – Din
fr. grille.grilă (Dicționar de neologisme, 1986)GRÍLĂ s.f. 1. Panou de vergele de metal sau de lemn care se așază la o deschidere (ușă, fereastră, vitrină etc.)
2. (
Fiz.) Electrod în formă de grătar, intercalat între anodul și catodul unei poliode; grătar.
3. Obstacol la o fortificație făcut într-un gard de vergele de oțel. ♦ Grătar din bare de oțel care închide tuburile de ventilație ale unei cazemate. ♦ Aparat de ochire a obiectivelor aeriene.
4. (
Cib.) Dispozitiv pentru cifrarea și descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice. [< fr.
grille].
grilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRÍLĂ s. f. 1. panou format dintr-o rețea de gratii paralele care se așază la o deschidere. 2. electrod al unei lămpi de radio, în formă de sită. 4. carton perforat care permite cifrarea și descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice și corectarea la examene. 5. desen în pătrățele pentru cuvinte încrucișate. 6. repartiție orară a emisiunilor de radio și televiziune. 7. (pl.) prăjituri preparate din cocă și miere, în formă de grilă (1). 8. zăbrelele vizierei unui coif. 9. sistem de remunerație. (< fr.
grille)
grilă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)grílă (gríle), s. f. – Grilaj, zăbrele, gărduleț.
Fr. grille, cf. Graur,
Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110. –
Der. grilaj, s. n. (zăbrea, gratie, grilaj), din
fr. grillage.grilă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)grilă, grile s. f. 1. cadru general al emisiunilor unui post de televiziune sau de radio, difuzate într-un anumit anotimp.
2. răspunsuri corecte la un test scris.
grilă (Dicționaru limbii românești, 1939)grílă, V.
crilă.grilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grílă s. f.,
g.-d. art. grílei; pl. gríle