grijă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRÍJĂ, griji, s. f. 1. Teamă sau neliniște simțite de cineva la gândul unei eventuale primejdii sau întâmplări neplăcute pe care le-ar putea îndura; îngrijorare. ◊
Expr. A intra la griji = a începe să fie îngrijorat. ♦ Cauza îngrijorării cuiva.
2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atenție acordată unei ființe, unei probleme etc. ◊
Loc. vb. A (nu) avea grijă (de cineva sau de ceva) = a (nu) se îngriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) păzi (pe cineva sau ceva). ◊
Expr. A avea grijă (să...) = a băga de seamă, a fi atent (să...).
A da (sau
a lăsa)
în grija (cuiva) = a da (sau a lăsa) în directa supraveghere (a cuiva); a încredința. – Din
bg. griža.grijă (Dicționaru limbii românești, 1939)gríjă (est) și
grije (vest) f., pl.
ĭ (vsl.
gryža, grijă, întristare,
grysti-gryzon, gryzatĭ, a mușca, a răni; bg. sîrb. rut.
griža, grijă. V.
ogrinjĭ). Îngrijorare, frică să nu se întîmple ceva răŭ:
a avea (a-țĭ fi) grijă de soarta cuĭva. Atențiune, precauțiune:
cu această mașină trebuĭe să umbli cu grijă. Solicitudine, îngrijire:
părințiĭ aŭ grijă de copiĭ. Pomenire de sufletu unuĭ mort (Vechĭ).
Grijile caseĭ, trebile [!] (ocupațiunile) caseĭ.
A purta grijă (saŭ
de grijă)
unuĭ lucru, a avea grijă de ceva, a îngriji un lucru.
A avea, a purta grijă de, 1. a îngriji, 2. a fi îngrijorat de.
A intra în (saŭ
la)
grijă, a începe să fiĭ îngrijorat.
Fără grijă, fără să-țĭ pese.
grijă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gríjă s. f.,
art. gríja, g.-d. art. gríjii; pl. grijigrijă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grijă f.
1. păs amestecat cu neliniște:
trăiește fără grijă; 2. teamă:
să n’aibi grijă; a intra la grijă, a se teme:
fata intră la grijă, că o să fie biruită ISP.;
3. ocupațiune:
grijile casei; 4. îngrijire:
îi poartă de grijă; 5. pl. pomelnice făcute mortului:
să se facă grijile și rugăciunile. [Slav. GRYJA].