griji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (
Pop.)
1. Tranz.,
intranz. și
refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva).
2. Tranz. și
refl. (
Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din
bg. grižă se.griji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grijí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. grijésc, imperf. 3
sg. grijeá; conj. prez. 3
să grijeáscăgrijì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grijì v.
1. a dereteca prin casă;
2. a îngriji:
grijiți armele voastre NEGR.;
3. a (se) împărtăși cu sf. cuminecătură. [Sensul material a fost idealizat, îngrijirea fizică devenind o purificare sufletească].