grijuliv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRIJULÍV, -Ă, grijulivi, -e, adj. (
Reg.)
V. grijuliu.grijuliv (Dicționaru limbii românești, 1939)grijulív, -ă și
-líŭ, -íe adj. (bg.
grižliv). Care are grijă de ceva, care îngrijește bine. – Maĭ rar
grijîliv (Con. 279) și
grijiliv. Vechĭ
grijliv (Cant.) și
grijnic (bg.
grižniĭ și
grižen, grižna). V.
îngrijat.grijuliv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grijuliv a. V.
grijiliv.