grijit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRIJÍT s. n. (
Pop.) Faptul de
a (se) griji. –
V. griji.grijit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GRIJÍT, -Ă, grijiți, -te, adj. (
Reg.) Îngrijit; curat, rânduit. ♦ (Despre păsări) Curățat de măruntaie, de pene etc. –
V. griji.grijit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)grijít, grijítă, grijíți, grijíte, adj. (pop.)
1. îngrijit.
2. împărtășit (la biserică).
3. gătit, făcut mâncare.
grijit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grijít (
pop.)
s. n.grijit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grijit a.
1. gătit:
trei purcei grijiți gata CR.;
2. împărtășit.