grijanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRIJÁNIE, grijanii, s. f. (
Bis.;
pop.) Cuminecătură, împărtășanie. –
Griji +
suf. -anie.grijanie (Dicționaru limbii românești, 1939)grijánie f. (d.
grijesc; bg.
griženie, grijă, îngrijire; vsl.
gryzaniĭe, gryzeniĭe, mușcătură, o boală).
Vest. Pop. Împărtășanie. V.
pogrebanie.grijanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grijánie (
pop.)
(-ni-e) s. f.,
art. grijánia (-ni-a), g.-d. art. grijániei; pl. grijánii, art. grijániile (-ni-i-)grijanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grijanie f. împărtășire religioasă. [Tras din
griji].