grijă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRÍJĂ, griji, s. f. 1. Teamă sau neliniște simțite de cineva la gândul unei eventuale primejdii sau întâmplări neplăcute pe care le-ar putea îndura; îngrijorare. ◊
Expr. A intra la griji = a începe să fie îngrijorat. ♦ Cauza îngrijorării cuiva.
2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atenție acordată unei ființe, unei probleme etc. ◊
Loc. vb. A (nu) avea grijă (de cineva sau de ceva) = a (nu) se îngriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) păzi (pe cineva sau ceva). ◊
Expr. A avea grijă (să...) = a băga de seamă, a fi atent (să...).
A da (sau
a lăsa)
în grija (cuiva) = a da (sau a lăsa) în directa supraveghere (a cuiva); a încredința. – Din
bg. griža.