grifon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRIFÓN, grifoni, s. m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur și cu urechi de cal. ♦ Motiv decorativ reprezentând acest monstru.
2. Specie de câine de vânătoare cu părul aspru și lățos. – Din
fr. griffon.grifon (Dicționar de neologisme, 1986)GRIFÓN s.m. 1. Monstru închipuit cu trup de leu înaripat și cu cap și gheare de vultur. ♦ Motiv decorativ care reprezintă un astfel de monstru.
2. Specie de câine de vânătoare cu părul lățos.
3. Gură de izvor (de apă minerală). [< fr.
griffon, it.
grifone].
grifon (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRIFÓN s. m. 1. (mit.) monstru cu corp de leu înaripat, cu cap și gheare de vultur. ◊ motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 2. pasăre răpitoare din țările calde, mare, asemănătoare vulturului, cu corpul aproape pleșuv și gâtul îmbrăcat într-un guler de pene. 3. specie de câine de vânătoare cu păr lung și aspru, cu barbă și mustăți bogate. (< fr.
griffon)
grifon (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Grifon =
Gryps.grifon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grifón s. m.,
pl. grifóni