grețos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător.
2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. –
Greață +
suf. -os.grețos (Dicționaru limbii românești, 1939)grețós, -oásă adj. Care inspiră greață:
mîncare grețoasă, om grețos. Care simte ușor greață:
om grețos. Adv. În mod grețos:
a te purta grețos.grețos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grețós adj. m.,
pl. grețóși; f. grețoásă, pl. grețoásegrețos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grețos a.
1. care aduce greață;
2. fig. desgustător.